Autumn on my mind

Afară se răspândeşte mirosul dulciu de toamnă. Păşesc uşor şi nestingherit printre frunzele îngălbenite pe la vârfuri, prăbuşite difuz peste asfaltul fisurat în nenumărate locuri. Luna îşi arată chipul prin fereastra ovală a cerului. Am senzaţia că în aer plutesc notele unse cu miere din Georgia on my mind. Crengile copacilor se leagănă mângâietor odată cu vântul care îmi gâdilă inofensiv genele. Ştiu că în ultimele luni am trăit mai mult decât în toată viaţa mea. Se întâmplă oare toate cu un motiv? Nu ştiu. Poate. Da.

Să vină toamna. Cu amintirea blândă a lentilelor moi de apă pe trup, vorba lui Cărtărescu. Cu cântece de Van Morisson, cu cafele fierbinţi turnate în căni pictate cu flori, cu hanoracul iubit şi fularul călduros, cu ghete maro şi unghii vopsite în bordo, cu dimineţi leneşe sub plapuma pufoasă, cu dragoste de cărţi şi dragoste de tine. Cu ploi de 10 minute şi ploi de 10 zile. Cu lumini scânteietoare pe străzile vii. Cu săruturi pe frunte şi filme vechi, foarte vechi, privite în camere obscure.

Şi cu vise. Multe. Frumoase.

Aşa cum începe toamna.

Ca într-un vis.