Uitările

Haideți să vorbim despre oamenii care își pun dimineața 15 măști pe față și abia pe urmă ies în lume.

Despre cei care n-au fost sinceri cu nimeni. Niciodată.

Haideți să vorbim despre cei care te părăsesc fără remușcări, lăsându-te singur în fața dragostei.

Despre oamenii care nu-ți răspund atunci când ai cea mai mare nevoie de ei, care își pierd interesul după prima noapte, care te mint, așa pur și simplu, privindu-te în ochi, că ești cea mai frumoasă.

Haideți să vorbim despre cei care te-au înșelat. Cu prima femeie întâlnită la recepție. Cu țâțe mai mari și inimă mică, mică de tot.

Despre oamenii care te lasă să zbori câteva ore, după care te înmormântează, asfixiindu-te cu pământ viu.

Haideți să vorbim despre cei care au venit în miez de noapte să te strângă în brațe. Ca mai apoi să nu întrebe de tine luni la rând.

Haideți să vorbim despre cei care adorm cu tine în gând. Și… nimic mai mult.

Despre mincinoși și profitori. Despre vanitoși și mediocri. Despre cei care preferă străinii, pentru că doar cu ei pot fi ceea ce nu sunt.

Haideți să vorbim despre oamenii care ți-au furat timp și zâmbete, dar ți-au dat în schimb nopți albe.

Dar cel mai tare vreau să vorbim despre cei care se prefac că nu te știu. Poftim? Nu, n-am auzit.

Deși de fapt te știu în exces.

În abundență.

În fel. Și chip.

***

de câteva zile îmi cântă rândunele la fereastră.

o știi pe Doamna T. din Patul lui Procust?

eu sunt ea.